Cap.6. Decizie

-Stam aici pana te gandesti.

Nu parea ca admite contraziceri.Mi-am controlat impulsul de a scoate limba ca un copil de cinci ani si am zis:

-Bine dar te avertizez ca nu vom sta mult.

-Eu am tot timpul.

-Nu va fi nevoie de prea mult timp.

M-am gandit doua secunde.Nici o idee.In minte mi se desfasurau imagini din filmul ,,Blood : The last vampire” care nu prea ma inspirau dar nu a fost nevoie sa ma gandesc prea mult ca am auzit o voce cunoscuta si foarte enervanta de la etajul inferior.

-Si mi-a spart nasul idioata aia!Albinoasa mica si nesuferita!

Asta era Rosalie si de langa ea ii raspunse vocea unui barbat necunoscut.Sau baiat,nu stiu ce era.

-Asa e mititico.

M-am strambat la auzul dulcegariilor si i-am zis lui Aro:

-Ce?

Il priveam la ochi si pana la urma el a cedat si a zis:

-Stiu ca nu am dreptul sa iti cer asta dar vreau ca saptamana asta tu sa faci tot ce ai vrut vreodata,dupa te va transforma Didime.

L-am privit intrebatoare.

-Si de unde stiu eu ca tu nu vei pleca pana atunci?

-Nu o voi face.Am venit aici cu treaba.

-Ce treaba?

-Nu te intereseaza.

-Bine.Deci eu o sa fac tot ce mi-am dorit vreodata si tu ma transformi?

-Nu te transform eu.

-Si ma transforma cineva?

-Asa e.

-Bine.

Ne-am privit cateva secunde si eu am plecat spre casa gandindu-ma la ceea ce vazusem si auzisem.Vampiri.Eram surprinsa de cat de usor am acceptat asta.Dar niciodata nu am fost prea rationala,cand eram mica ma gandeam ca in ocean sunt sirene si in dulap e un dragon.Dar atunci eram micuta.Aveam cinci ani atunci.

Am deschis usa si am vazut ca nimeni nu era acasa.Asta era chiar ciudat.Stiam ca parintii sunt la reuniunea de douazeci de ani de la terminarea liceului dar Alec?Alec pe unde umbla?Poate era cu Bree.Cand din nou in minte mi-a venit imaginea cu Alec si Bree de pe hol a crescut in mine dorinta de razbunare.Ii voi distruge povestea asa cum el a distrus-o pe a mea,respectand acelasi scenariu,aceleasi lovituri,exact cum si el mi-a facut mie.O saptamana ar trebui sa imi ajunga.

Deci primul lucru pe care Alec l-a facut a fost sa il minta pe Afton ca asi fi fost cu Oliver,cel mai mare rival al lui.

Exact asta o sa fac.O voi minti pe Bree ca Alec afost cu Victoria.Asta ar trebui sa functioneze.

Ce o sa ma distrez saptamana asta!Va fi asa de … super!Sunt sadica si pentru prima data pare sa ma ajute acest lucru.

Am urcat la etaj si am intrat in camera mea.Unde surpriza!Era bezna.Defapt,surpriza,doar eram singura acasa.Sau poate ca nu.Am aprins lumina si am vazut doi oameni miscandu-se sub patura patului lui Alec.M-am apropiat incet,nu pareau sa ma auda.Am atins marginea paturii,din nou,nici nu m-au simtit.Am inceput sa vorbesc:

-Sunt asa obosita,aproape-accidentul meu m-a terminat.

Din nou nimic.Chiar incepeam sa ma enervez.Am incercat sa ma opresc din ras desi nu era nimic amuzant si o idee ce trebuia rapid pusa in aplicare mi-a invadat mintea.Inainte sa apuc sa-mi pun ordine in ganduri am inchis lumina si am iesit.Lasa ca vor vedea ei.Ceea ce a facut Alec nu a fost identic cu ceea ce voi face eu dar cand am o oportunitate stiu sa profit de ea.Maine dimineata,era noapte,Bree nu mai avea unde sa plece,o voi astepta in bucatarie.In mod sigur ea se va trezi prima,si in bucatarie o sa vedeti ce plan am in minte.Ma simteam ca un personaj negativ dar nu imi pasa.Alec a fost personaju-l negativ in viata mea,acum eu voi fi in a lui.Ce amuzant.

Am inchis ochii zambind si de dimineata mi-am pus ceasul sa sune la patru dimineata si m-am dus in bucatarie.Nu a trebuit sa astept prea mult ca Bree si-a facut aparitia.Deja eram aranjata ca si cum abia m-as fi trezit,cu o ciocolata calda in fata si cand m-a vazut pentru Bree era pre putin de spus : rosie ca o rosie.Culoarea parului ei negru si a ochilor tot negri se vedea ciudat pe fundalul pielii ei rosii,deobicei era alba,dar acum nici roz nu era,Rosu.M-am abtinut sa rad si i-am zis:

-Buna.

-Buna.

-Deci Bree,ce face Alec?

Pielea ei se inrosi si mai mult,daca asta ar fi fost posibil.

-Este bine.

-Ei bine,tu ar trebui sa stii ca a lasat multe inimi frante in Italia.Cam 90% din fete inca sufera dupa el si mai vorbeste cu ele la telefon.

Ochii ei incepeau sa aiba lacrimi.Ea avea incredere in mine,stiam asta.

-Nu!Alec a zis ca nu a mai avut nici o prietena pana acum.

Acum era verde.

-Asa le-a zis tuturor fetelor.A fost si cu Victoria.Daca nu ma crezi intreab-o.

Stiam ca niciodata nu ar face asta.

-Cum e posibil?

-Uite,am zis aratandu-i o agenda cu numere de telefon de fete.O facusem pentru asa o ocazie si cum scrisul meu semana cu al lui Alec nu a banuit nimic.

S-a uitat.Numerele erau scrise pe zece pagini.Lacrimile incepusera sa i se scurga pe obrajii care acum aveau o culoare de galben.Serios,ce mai urmeaza?Mov?

Nu a mai asteptat nimic si a plecat.Am vazut ca a venit fratele ei dupa ea asa ca era in siguranta.Deci pasii 1 si 2 au fost facuti.Urmeaza pasul trei : Pozele . Asta era partea mea preferata.

M-am dus la laptop si am inceput sa modific poze cu Alec si tot felul de fete.Renata,Heidi,Chelsea, … .Oh,da.Va fi incredibil!