cap.5.:Mister

-Asta e al tau?

Facu un efort sa zambeasca si imi spuse:

-Da.Multumesc ca l-ai gasit.Credeam ca l-am pierdut.

Am intins mana pentru a i-l da dupa care i-am zis tragandu-mi inapoi mana:

-Nu asa repede.L-am gasit dupa o salvare imposibila si lucruri ca astea nu se intampla zilnic!

-Si ce?

Nu mai zambea si isi tinea mainile intinse pe langa corp cu o privire acra ca si cum ar fi zis ,, Nu e treaba ta!” . Parea indicnat de faptul ca nu ma atinsese dintr-un motiv pe care nu il intelegeam.Nu ca Emmet ,logic, ca si cum ar fi putut sa afle ce gandeam daca ma atingea.

-Si nici un ,,Si ce?” !Vreau doar sa stiu de ce te-ai deranjat sa faci asta!

-Ce te face sa crezi ca eu te-am salvat?

Daca asa vrei sa joci bine dar te voi invinge Aro …

-Uite asa.Spune-mi adevarul!Doar nu esti varcolac sau spiridus sau ceva asemanator!

-Nu.Nu sunt nici varcolac si nici spiridus.

Spiridus?La ce ma gandeam?Varcolac mai zic dar spiridus!Cel putin nu am zis elf,asta ar fi fosr culmea!Spiridus!

-Doar explica-mi!Sau ma voi duce la Carlisle si imi va explica el.

-Nu ar indrazni!

-Ba da!am strigat in timp ce am dat cu mana intr-un tablou inramat si m-am taiat la mana.Ma durea si am vazut si lichidul rosu numit sange cum mi se intindea pe mana si am zambit in timp ce ma uitam daca nu cumva m-a vazut cineva iar in urmatoarea secunda l-am vazut pe Carlisle tinandu-l pe Aro de umeri si spunand:

-Aro!Nu!

-Nu esti seful meu Carlisle!

Vocea lui era acum mai mult ca un urlet de agonie.Ca cineva insetat.Insetat.Cand am gandit acel cuvant atentia mi-a fost distrasa de ochii lui rosi si salbatici,parca inebuniti.

-Nici tu nu mai esti seful meu Aro!Mai suntem doar 9,nu mai suntem rasa glorioasa de alta data!Nu mai esti seful meu,nu mai esti seful nimanui!

-Aici gresesti Carlisle!

M-am uitat la taietura care nu ma durea dar puteam vedea cu sangele mi se  imprastie pe mana,pe toata suprafata.Sange rosu si cald.Din cate stiam doar vampirii ar fi atrasi de sange …

-Nu.Nu gresesc.Acum trebuie sa ii spunem adevarul.

-Nu Carlisle!Nu vom incalca regulile!Exista de mii de ani si nu le vom incalca tocmai acum!

-Aro,Volturi nu mai exista!Nu mai exista nici o lege in lumea celor ca noi!Cum am zis : nu mai sunt decat 9 vampiri!

Vampiri?Vampiri!Mintea mea irationala putea accepta cu usurinta aceasta posibilitate dar singura picatura de ratiune pe care o aveam nu reusea.Vampiri.Imposibil de puternici,imposibil de rapizi.Ei beau sange.Ei au ochii rosii.Ei sunt nemuritori.Dar ce rost are sa traiasca pentru todeuna?Nu cred ca asi putea.Mi-a venit in minte un citat : When you can live forever why you live for?

Nu stiam nici un raspuns.

-Nu!

-Ba da Aro.Si ei trebuie sa ii spunem adevarul.Aici si acum.

-Nu este bine Carlisle.

-Stiu dar este singura cale.

-In regula Carlisle.Dar spune-i tu.

-Jane,mi se adresa Carlisle inca tinandu-l pe Aro strans si ambii cu ochi fixati pe mine.Ai lui Carlisle erau calmi dar intr-un fel suparati si ai lui Aro era inebuniti,ca si cum sangele meu ar fi foarte atragator.Hm,vampir.De ce nu m-am gandit la asta?

-Zi Carlisle.

Vocea nu imi suna panicata asa cum ar fi fost normal.Defapt eram chiar foarte sigura ca cea ce se va intampla mai departe nu poate fi rau.Niciodata nu am avut un motiv suficient de bun pentru a lupta asa ca nu imi pasa daca sangele meu va fi baut de Aro sau poate chiar Carlisle.Sa faca ce vor.

-Jane,nu te speria,dar asta e adevarul.Noi suntem vampiri.

-Vampiri?Cred ca am inteles asta deja.Imposibil de rapizi,de puternici.Sange,ochii rosi.

-Asa e.In urma cu 100 de ani a avut loc un mare razboi la care a participat toata rasa noastra.Denali,Normanzii,Europeni,Australieni …

-Cred ca a inteles asta deja,scuipa Aro cuvintele.

-In regula.Cum vampirii se inmultisera si sangele devenea tot mai putin.Asa ca cei atacati au fost Volturi.Cei mai puternici vampiri.Atunci faceam parte din ei.Eram la fel de important ca Aro sau Caius sau Marcus.Si lupta a inceput.Palatul a fost distrus,acum mai sunt doar ruine in subteranele carora se ascund cei care au fost odata regii vampiri.Intr-un final Volturi au castigat dar cu pierderi imense.Din cei 100 au ramas doar sapte.Sase vampiri.Aro,Caius,Marcus,Didime,Anthenodora,Sculpcia si cu mine.

L-am intrerupt:

-Dar Esme si Renesmee?Ele nu sunt vampiri?

-Ba da dar ele fac parte din povestea mea.

-Deci voi sunteti vampiri?

-Da.

-Intrebare.

-Zi.

-Cum ajunge un om vampir?

-Printr-o muscatura.Veninul intra in sange si se imprastie prin tot corpul facand transformarea oribila.

-Aro,pot sa vorbesc cu tine.Singuri.

Cand am adaugat ultimul cuvant m-am uitat la Carlisle care ma privea cu ochii inghetati.Parea ca isi cantareste optiunile.

-Bine.Aro,te poti controla?

-Asta chiar nu e problema ta.

-Ai grija.

-Mereu am,spre deosebire de tine.

Dupa ce Carlisle a plecat i-am spus lui Aro care parea innebunit de sete.Mi-am sters sangele de pe mana si i-am spus:

-Vreau sa va ajut.

-Nu.Nu te pot transforma.

-De ce?Aici nu am nici un motiv pentru care vreau sa traiesc.Vreau sa va ajut.

-Da.Atunci bine dar nu o voi face eu.

-De ce?

-Cum sa iti explic … te va transforma Didime.Ea are cel mai bun auto-control.

-In regula.Unde e Didime?

-In Volterra.Trebuie sa mergem acum.

-Bine.