Cap.4. Peste normal

Urma sa mor.Nu m-am gandit niciodata la cum voi muri dar chiar daca asi fi facut-o nu mi-as fi imaginat ca voi muri in felul acesta.Am vazut cum dubita se apropia de mine si intradevar ceva ma lovi cu putere si nu am mai vazut nimic.

Cava nu era bine.Trecuse prea mult timp.Am incercat sa deschid ochii dar nu puteam.Era ca si cum cineva mi-ar apasa ochii facandu-mi vederea imposibila.Simteam ca e ceva sau cineva foarte rece peste mine dar nu simteam nici o respiratie sau vreun alt semn al existentei lui.

-Esti bine?m-a intrebat vocea necunoscuta.

Persoana era asa de politicoasa chiar daca isi riscase viata pentru a ma a salva pe mine.Cine putea fi?Dubita venea direct spre mine mult prea repede pentru a fi oprita de cineva normal.
-Sunt in regula,cred.Cine esti?

Dar disparu rapid.Se pare ca cineva a fost cam neglijent pentru ca a lasat in urma un medalion.Era ca un fel de V mai stilat si era incredibil de frumos.Am urmarit cu degetul liniile modelului si am apasat incet piatra rosie.Era si medalionul la fel de rece ca si persoana misterioasa.Mai rece decat gheata,mai tare ca titanul.Cine ar fi putut fi?Nu i-am vazut fata,nu l-am vazut deloc.Am clipit cand m-am gandit la senzatia de apasare a ochilor ca si cum nu ar fi trebuit sa-l vad.Oare il voi mai intalni vreodata?Of,iar sun ca intr-o porcarie de remake plina de clisee ieftine daca nu chiar mai rau.

-Umpic de ajutor aici … se auzi din dubita rasturnata invers in partea cealalta a strazii.

Apoi am observat.Pe masina erau urme de palme,ca si cum tabla de metal ar fi fost mai usor de strapuns ca branza.Farurile erau stricate,defapt toata masina ar putea fi dusa la piese de schimb,altceva nu poate face cu ea.

M-am dus langa dubita si acolo l-am vazut pe Tyler plin de sange cu rani ce pareau superficiale.Bine zis pareau.La o privire mai atenta am vazut cat de adanci erau.Arata oribil,nu ca ar fi el prea frumos si altfel dar acum era plin de sange.

-Tyler!Te duc la spital.

-Ce?Lauren tu esti?

Mi-am dat ochii peste cap in ciuda faptului ca nu era nimic amuzant.Bine ca nu aveam probleme cu sangele pentru ca altfel am fi fost doi de dus la spital.

-Nu.Sunt Jane.Acum voi suna la ambulanta.

Mi-am scos mobilul dar acesta era facut praf.Piese de schimb … mi-am pus lantul la gat,l-am legat acolo unde se rupse si am zis:

-Bine.Telefonul meu este facut praf,varza,cum vrei sa ii zici.Va trebui sa mergem pe jos,am zis in timp ce i-am vazut telefonul facut tandari intre portiera si inca ceva care este posibil sa fi fost un radio.Sa fi fost …

-Bine.Ma ajuti putin?

-Da.

L-am ridicat incet si l-am ajutat sa iasa.Of,da stiu ca este greu ca un porc gras.Bine ca indepartasem ruinele portieri de langa scaunul soferului pentru ca am putut trece.Imobilitatea lui nu prea ma ajuta.Mai mult ma incurca.Defapt ma incurca foarte mult.

-Tyler nu ai putea sa te misti si singur.Sti,esti greu.

-Incerc.

-Haide.Spitalul e aproape.

Asta da noroc chior.Si am fi si mai norocosi daca ar veni un doctor de dupa colt …

-Poti sa mergi sau te tarasc pana acolo?

-Pot sa merg.

-Bine.

Am inceput sa merg cu el pana am ajuns la spital.Ce noroc pot sa am … doctorul Boull era acolo si isi bea o cafea.Cine bea cafea la 7 seara?Se pare ca am gasit raspunsul.Doctorul se uita la noi cu ochii mari si mai avea putin pana scapa cana.

-Noi … tocmai iesim dintr-un accident.Mai e vreun doctor disponibil la ora asta?

-Da.Carlisle … doctorul Cullen.

M-am strambat.Era ceva la doctorul Cullen care nu imi placea.Si nici nu stiu ce.

-Bine.Unde e?

-La etaj la cabinetul sau.Cel cu numarul cinci.Da stiu ca arati oribil Tyler!

-Multumesc la fel.

Cred ca doar eu l-am auzit pentru ca Boull nu a parut deloc jignit.Plus ca avea aparatul de auzit dat incet … si mai are si vreo 70 de ani … sau 700,nu stiu nu l-am intrebat si nici nu ma intereseaza.

Am inceput sa urcam.Toate privirile erau atintite pe noi doi.Ce?Sunteti intr-un spital!Nu ati mai vazut sange in viata voastra?Cativa copii mici au inceput sa planga si un altul sa vomite.Ce naiba!Nu ati mai vazut sange in viata voastra?Chiar nu ii intelegeam pe cei care se speriau la vederea dureri fizice.Eu spun ca groaza psihologica sperie mai mult decat niste capete taiate sau membre rupte.Groaza psihologica … cea care m-a rupt in bucati.Cateodata mi-as dori sa fiu masochista pentru a fi fericita ca sufar dar nu … eu trebuie sa fiu sadica.Oricum nici o groaza psihologica nu se compara cu ceea ce au facut Alec,Heidi si Chelsea … si Afton.

Am ajuns la usa si am intrat cu Tyler Crownlwey sau cum il cheama dupa mine.

-Carlisle,l-am salutat pe doctorul asta ciudat.

Era mai alb chiar si decat mine,albinoasa si arata ca un star de cinema.Ca si cum cei din familia Cullen au luat pentru ei toate resursele de frumusete din lume.Nu imi placea nici Esme Cullen si nici fata lor Renesmee.Mi se parea ca este ceva ciudat,ca nu sunt normali.Cel mai des ii asemanam cu niste staruri de cinema ultra machiate.Si cica au 30 de ani … da sigur.Cred ca n-au nici 25.

-Buna Jane.Tyler arati oribil.

-Da stiu.Ar fi chiar aiurea sa ma intalnesc cu un vampir chiar azi.

Si eu si Carlisle ne-am dat ochi peste cap.Tyler cu obsesiile lui.Daca ar exista vampiri el ar fi sigur unul dintre ei.Sigur a citit tot ce s-a scris vreodata si a vazut toate filmele cu vampiri posibile si imposibile.Si mai rau este ca palavrageste mereu despre ei si idolul lui … ghiciti cine? …Dracula.

-Jane vrei sa pleci?

-Nu.

-Bine.Atunci hai sus.

L-am urmat in liniste.Cand am ajuns l-a asezat pe Tyler pe un pat si in timp ce ii vorbea eu m-am uitat la medalionul meu.Nu se intampla asa ceva in fiecare zi.Dubita aceea m-ar fi zbrobit dar nu a facut-o si mai era ciudat ca alea erau urme de maini si medalionul era asa de frumos … un V minunat.Oare de la ce vine V?Probabil de la ceva ca victorie,vulture,volti.Volti colti.Am gasit o rima.De ce speculam atata?Un necunoscut mi-a salvat viata intr-un mod imposibil.Sau poate era posibil.Nu l-am observat pe Carlisle si am tresarit cand a spus:

-De unde ai medalionul?

Care e treaba ta?

-L-am gasit.

De la un strain misterios pe care nu l-am vazut.Poate el stia ceva.

-Ai mai vazut asa inainte?

-Am mai vazut mai demult cand am fost in Italia.

Italia?Din Italia am plecat eu.Continua:

-Erau acolo niste oameni,ca un fel de clan si toti aveau medalioane asa.

-Serios?

-Serios.

-Ce mai sti despre ei?Ceva ca viteza inumana sau putere incredibila,am bombanit fara sa imi pese ca ma va credea nebuna.Cred ca nu m-a auzit,acum doar privind in gol sec.Se pare ca uitase de Tyler si de ranile lui si se uita la usa.Usa se intredeschise si am vazut ca inauntru intra un barbat inalt cu pielea ca ceapa si ochii negri cu cearcane imense.Era chiar mai alb decat Carlisle daca asa ceva ar fi fost posibil.Si era ,la fel ca si Carlisle, incredibil de frumos.Dupa aspect parea bogat.Avea o pelerina neagra si lunga iar pe dedesupt era imbracat simplu dar de firma si calitate.Carlisle il saluta:

-Aro.

-Carlisle.

Ce au astia cu numele ciudate?Mi se parea mie sau Aro nu respira?Si nici nu privea spre Tyler.Ciudat.

-Ce te aduce in Forks prietene?

Era prieten cu Carlisle?Si probabil era Italian.Of decand nu am mai avut o zi asa?De … atunci.Mai lipseste sa imi spuna Tyler ca nu crede in vampiri si le-am vazut pe toate.Sau sa spuna cele cinci mega fituase ca urasc cumparaturile.Atunci le-asi fi vazut pe aproape toate.

-Treaba sti tu.

-Da,chiar stiu.Aro mai bine ai pleca.

-Sigur.

Aro vroia sa plece dar eu m-am luat dupa el si am zis:

-Asta nu e al tau?

I-am aratat medalionul care statea acum la mine in mana.