Cap.26.Inapoi

Jane pov. :

Ajunsa in Volterra emotiile m-au cuprins.Acest oras avea o insemnatate mare pentru mine – acesta fusese orasul in care traisem cea mai mare parte din viata , aici mi se intamplasera multe lucruri fara care acum nu asi fi fost aici desi situatia mea nu era chiar asa de buna.

Carlisle incepu sa tasteze un numar la telefonul sau Nokia.

Dupa doar cateva bip-uri din cealalta parte am auzit vocea mieroasa cu accente puternice latine a lui Aro.

-Ce este,dragul meu Carlisle?a intrebat el accentuand fiecare silaba.

Puteam sa vad incordarea lui Carlisle.Sa vad?Ah … imi pierdusem puterea.Da,presupun vampiri clasici nu au puteri.

-Spune , ti-e dor de Jane?

-Oh,dragul meu Carlisle,nici nu stii.

-Bine,pentru ca ea este acum cu mine.

-Bine.Adu-o aici.

Ii puteam auzi entuziasmul prin telefon.Un entuziasm imens dar … ce m-as face fara Aro?Nu!Nu am zis asta!Nu!De ce am zis asta?Bine,am zis-o dar nu recunosc ca am facut-o.

Drumul prin oras era frumos pe timp de noapte.

Dintr-o data parca de nicaieri a inceput sa se inveasca mormanul de ruine.O emotie m-a cuprins,ca niste fiori,pana cand am realizat ca nu am de ce sa ma simt asa.Pana la urma … Aro nu i-ar lasa sa imi faca nimic.De cand am devenit asa de sigura de el?Nici nu stiu dar … de data asta nu mai greseam.

-Aici e.

A trantit portiera Mercedesului sau negru.La fel am facut si eu.

Ruine – inspaimantatoare pentru unii,frumoase pentru altii.Parca si auzeam strigatul de dinauntrul lor – un strigat de avertizare pentru a pleca pe acolo.

-Haide,a spus Carlisle nervos

Am coborat printre ruine respirand sacadat chiar daca nu aveam nevoie.Puteam sa stau si 10 ani fara sa o fac.

Ajunsesem pe un hol unde oamenii ar fi orbi.Eu vedeam bine totul – de la usa magnifica din marmura pana la peretii cojiti de timp.Ce ar fi fost aici inainte?Un castel?Parca auzisem ceva de subiectul asta intr-una din fostele mele vieti.Om-vampir-fantoma-vampir clasic.Cum am spus mereu – niciodata din nou.Nimic nu se intampla niciodata din nou,oricant ai incerca sa o faci.

Usa s-a deschis si cu un zamber contagios Aro spuse printre zambete :

-Bine ai revenit.

-Multumes,i-am raspuns.

De departe Aro era cel mai entuziast.Pe fata lui Caius citeam – vina … jena,nu stiam exact ce.Marcus era un actor foarte prost dar parea ca e fericit ca ma vede – sau fericit ca nu le-am dezvaluit secretul,la fel si Didyme iar Sculpcia – ma ura – si Anthenodora parea indiferenta.Dupa expresia ei mi-am dat seama ca nu aflase de sarut.

-Plec,ne-a spus Carlisle.

-Pa!i-a raspuns Aro.

Dupa cateva minute Caius a venit spre mine.Un fior m-a cuprins – imi era teama de ce va spune.De ce?Nici eu nu stiam mai bine.

-Bine ai revenit.

-Multumesc.

Am zambit si am intrat inauntru.Aveam un sentiment ca va fi bine – mai bine decat credeam in cele mai frumoase vise ale mele.

Cine ar fi crezut ca in atat de putin timp o sa se intample toate astea?In mod sigur eu nu.Din fata rebela am ajuns un vampir – motiv suficient de a ma incredein sansele mele viitoare.Ma simteam fericita de parca asi fi baut sangele cuiva drogat cu o alcolemie imensa.Daca asi fi putut acum asi fi plans de fericire.

______________________________________________________________________________________________________________________

Da – mai e doar epilogul.Cum v-am spus – voi alegeti daca va exista o continuare din sondajul pe care l-am pus la  http://campire.wordpress.com/2010/04/14/sa-existe-o-continuare/ 

Da va spun ca ma voi intoarce cu o noua poveste in curand dupa cum am spus si in capitolul 24!

Ok!