Cap.25. Sa mergem!

Esme pov.:

Desi stiam ca nu ar fi trebuit sa fac asta totusi o facusem.Incalcasem regula noastra cea mai de pret,accea de a nu materializa imaterialul.Da,asta era regula moronilor,a vampirilor era cea de pastrare a secretului.Contrat a ceea ce se crede moronii nu sunt vampiri.Adica bem sange si tot restul dar nu orice fel de sange,doar de animale.Carlisle a inteles asta si a devenit primul vampir vegetarian,ahh … cat puteam sa il iubesc,desi la inceput am profitat de el dar odata cu aparitia lui Renesmee s-au infiripat sentimente mai profunde decat ma astepat oricand.Iar lipsa mea de imaginatie si-a spus cuvantul.

Acum in fata mea statea Jane nu-mai-stiu-cum privindu-ma cu coltii dezveliti de buza de sus si ochii de un rosu perfect.Nu arata ca inainte,acum avea colti si ochii ei nu aveau dor irisii rosi,erau in totalitate asa.Desi hainele erau murdare si varza avea o gratie aparte in pozitia ei statatoare.Era bine ca eram in padure,acum nu mai putea sta in lumina Soarelui ca inainte cu doar o stralucire usoara,acum ea era vampir in cel mai adevarat sens al cuvantului.Era ca vampirii clasici,cu toate dezavantajele dar daca mai devenea din nou fantasma nu mai avea nici o sansa sa revina la forma ei din nou.Ar fi ca si cum nu ar fi existat niciodata.

In mai putin de o secunda toata privelistea s-a schimbat.Ea gusta sangele unei fete blonde pe care nu am vazut-o cand a intrat in aria de pericol.Da,vampir,asta era cuvantul.

Jane pov.:

Cand am terminat de supt sangele m-am uitat in jur.Nu era o mare chestie,doar verdeata.

-Nu te apropia de peticul de lumina,mi-a spus Esme Cullen cand privirea mi s-a oprit pe o mica particica luminata.Defapt era impropriu spus oprit pentru ca defapt nu il puteam vedea.Lumina imi ardea ochii!Nu stiam ca e si asta dar … cand am avut eu dreptate in totalitate?Cam niciodata.Dar ar trebui sa se intample odata pentru a nu se repeta.Eh,of course.

-Bine,i-am raspuns ascultandu-mi vocea adulce ca atunci cand eram … normala.Pe atunci chiar daca mie nu imi placea ceilalti erau chiar gelosi pe ea.

M-am uitat in alte parte si inceput sa fug.

Fugeam fara nici un motiv,poate doar ca sa pot simti verdeata pe sub picioare alunecandu-mi.

Nu simteam nici un instinct mai primondial decat setea in acel moment dar am fost oprita de o persoana care aparu in fata mea.

Acea persoana era in mod clar umana.Mirosul sau si aspectul imi confirmau in mod clar aceasta ipoteza.Era un barbat,sau baiat,nu eram sigura,inalt cu parul brunet si ochii negri.Parea ca e un urs grizly dar cand m-a facut fata lui inai a trecut prin : soc,frica,durere si iarasi soc in ordinea asta dupa care buzele i-au devenit albe si figura mai socata decat inainte.
-Jane?a intrebat el vizibil surprins.

-Da,ce e glumetule?Nu ma mai recunosti?am inceput sa ma joc cu el.

Inainte sa se gandeasca a inceput sa alerge.Nu a fost o idee prea buna oricum pentru ca imediat m-am luat dupa el.Asta incita un pradator,frica pradei.

Sangele ii pulsa prin vene aducandu-mi o atractie evidenta catre ele.Ahh … ce bine urma sa ma simt cand le voi gusta,mai bine ca pana atunci.

Insa am fost oprita.Nu de el,de un alt barbat care a aparut parca de nicaieri.Carlisle Cullen era numele lui si era un doctor vampir.Pana la urma cum reusea sa se controleze?Nu prea stiu dar in fine … daca e asa asa e.

Blondul a sarit pe mine,blondul fiind Carlisle blocandu-mi orice cale de acces spre Emmet.Sangele lui parca radea de mine,parca imi canta si ma striga sa vin,sa gust din savoare insa stupidul doctor vampir m-a imobilizat pana cand Emmet a reusit sa plece.

-Ce vrei Carlise?

-Nu vreau decat sa te ajut.Acum ori cu noi ori esti distrusa de tot.

-Atunci cu Volturi,am tipat si m-am zbatut sa scap din stransoarea lui.

Da,cu Volturi puteam sa stau,ei ma puteau intelege.Ei erau ca mine.

Pana la urma am reusit dar m-am prins.

-Bine,cu Volturi,dar eu te duc pana la ei.

-Bine,am acceptat invinsa.

 Insa nu cat sa observe el.

Am iesit sin stransoarea lui cu un zambet evident dupa care am luat-o pe la umbra printre copaci pana la masina lui care era parcata prin apropiere.

Am suspinat usor.Imi va fi dor de Forks dar nu puteam ramane.Doar Volturi,doar ei ma puteau intelege,doar ei nu m-ar fi urat ca Esme si Carlisle pentru simpla mea natura,doar ei ma puteau controla,doar ei ma puteau accepta asa cum devenisem.Practic ei erau singuri pe care ma puteam baza.

In special pe Aro.Intr-un fel il iubeam pe tipul ala dar nu intr-un mod de dragoste,nu,il iubeam ca pe un prieten.Un prieten bun care m-a sprijini cand asi avea nevoie si care ar fi intodeuna acolo pentru mine sa ma ajute sa trec peste grutatile ce ma asteptau.

Apoi era si Caius.Nu puteam sa uit acel sarut dar nici ca mai vroiam altul … a fost doar o senzatie de moment peste care am reusit sa trec.

Pe restul nu apucasem sa ii cunosc la fel de bine dar aveam sperante in legatura cu asta.Marcus parea destul de prietenos,la fel si Didyme.De Sculpcia imi era cel mai frica iar de la Anthenodora ma asteptam sa nu am suporte daca i-a spus Caius,ceea nu credeam ca ar face sau Aro dar nici pe el nu il credeam in stare.

Mergeam spre viitor.

______________________________________________________________________________________________________________________

Da,mai e unul si epilogul.Nu prea vreau sa se termine dar … am stiut ca momentul acesta va veni odata si odata.

Pe data vitoare …

 Oricum eu deabia astept sa incep celalalt fic si posibil acesta va avea o continuare dar nu promit.Poate ca va avea dar daca va exista va fi la vara,sa vad ce se mai intampla pana atunci.

Bye!