Cap.22. Remember (prima parte)

Jane pov. :

Pe bune,chiar era complicat.Asteptand sa se intample ceva mai multe furnicaturi mi-au cuprins corpul.Ce mai era si asta?Cand se vor termina toate astea?

Crizele de isterie nu erau ceva obisnuit pentru mine.Desi memoria imi era sparta si imprastiata prin colturi stiam ca nu este ceva obisnuit pentru mine.

Vantul m-a dus mai departe pana in fata unei case.Era frumoasa,simpla dar frumoasa.Ca si alte lucruri si aceasta imi parea cunoscuta.

De pe usa a iesit un baiat.Soc!Semana izbitor de mult cu mine,ar fi putut fi fratele meu geaman.Eu aveam un frate?Se pare ca da.

Fata lui exprima plictiseala cauzata de monotonie.Parca numele lui imi venea pana la urma … parca B … nu G … nu …A.Ceva cu A,parca.Alej,nu.Aled,nu.Alec.Da,parca Alec il chema.

O amintire mult mai puternica decat ultima m-a facut sa tresar.

De aceasta data eram intr-un bar de noapte.Eu nu aveam ce sa caut acolo.Si nici prietenii mei pe atunci.S-a intamplat acum un an si ceva.O fata cu parul buclat a reusit sa il convinga pe gardian sa ne lase sa intram folosindu-si farmecul.Ma indoiam ca asxta era motivul pentru care ne-a lasat sa intram.

Atunci eram 5.

Fetele lor m-au izbit,insa nu mi-au spus nimic.

Primul era baiatul din fata casei,pe atunci mai copilaros.Ochii lui erau ca si ai mei dar insa el zambea.Langa el statea buclata deja beata cu un pahar de … bere parca era aia in mana.Cealalta mana si-o tinea pe Alec.El nu o respingea,ba chiar intra in jocul ei.

El sustine ca nu isi aminteste partea asta,mi-a spus cineva cunoscut dein spate.Nu l-am bagat in seama,ci am lasat amintirea sa continue.

Mainile lui i se incolaceau pe piciorul dezvelit.Mai aveau putin si uitau ca nu sunt singuri acolo.

De langa el cealalta fata ii facea ochi dulci barmanului,inca treaza.M-am intrebat ce ar fi facut daca i-a fi aflat varsta.

-Heidi,i-a respirat Alec in ureche tipei.

Apoi mai era si ultimul.

Chiar daca era doar o amintire inima , asta daca mai aveam una , a inceput sa imi bata mai tare.Insa asta nu a oprit amintirea,din contra.A facut-o sa fie mai vie,ca si cum nu ar fi doar franturi de memorie.Ca si cum ar fi o realitate.

Ultimul.Cel mai frumos dintre toti.Puteam spune asta fara nicio oprire.Brunetul a luat-o in brate pe fata de langa el.

Stai putin : fata de langa el eram eu.Aveam norocul asta?Poate daca nu asi fi fost asa beata mi-asi fi dat seama de cat de norocoasa pot sa fiu.

-Nu vei mai spune asta la sfarsit.

Din nou aceasi voce pe care nu am bagat-o in seama mai devreme.

A continuat totul,exact de unde ramasesem:

Intr-o parte a clubului saruturile au continuat.Amaizing,totul a fost minunat.

Mai pe la ora 12 am ramas putin singura in baie cand inauntru a intrat altcineva.Nu era persoana pe care vroiam cel mai mult sa o vad,era un necunoscut.Parea ca e major.

Mai multe intrebari si-aui facut loc in mintea mea.Oare isi va da seama ca sunt minora?Cine este?Oare ce va crede Afton?Ma va considera o biip?Si cum o sa imi explic prezenta aici?

-Buna Jane.Vrei un pahar?

Pentru a nu ma da de gol am baut tot.Proasta miscare.

In jur totul a devenit incetosat pana cand nu am mai putut vedea sau simti nimic.Droguri.

Deci asta a vrut sa spuna Liam.Cel putin speram sa nu fie mai rau insa o astfel de poveste nu se poate termina bine.

Apoi o alta amintire.

Era dimineata.Toata scoala vuia de o veste pe care eu nu o stiam.O veste aproape interesanta daca asi sti despre cine e vorba.Auzisem multe rasete pana sa imi dau seama ce s-a intamplat.

Intr-o pauza dupa ora de muzica Afton a venit la mine.Nu i-a pasat de nimic.Nici de oameni de acolo,nici de nimeni.Profesoara nici nu iesise din clasa cand am auzit acele cuvinte.Din gura celui pe care il iubeam cel mai mult atunci.Afton a spus :

-Te urasc.Nu vreau sa te mai vad niciodata in viata mea.

Toata clasa s-a intors spre noi.Parca le vedeam pe surorile Grumper cum vor pune aceasta ,,stire de senzatie” pe prima pagina cu un titlu sugestiv.

-De ce?am incercat sa ii raspund.Daca nu am fi fost intr-un loc public deja asi fi inceput sa plang.

-Mai intrebi si de ce,a spus el.

Amintirile se intorceau sa viata.Imi aminteam primul sarut,cum i-am atins buzele intai,cum am dansat prima data pe o melodie veche la un bal scolar.

Acum nu mai ramasese nimic in loc.Doar niste amintiri …

-Si cum ti-a placut faza?a intrebat Heidi din spatele meu.

Am fost pregatita sa ii raspund dar Chelsea mi-a luat-o inainte :

-Lasa,sa mergem sa ii spunem lui Alec ca a filmat totul perfect.

Deci asta s-a intamplat.Omul care mi-a facut asta statea in fata mea pe niste scari acum jucand solitare pe laptoop.

-Ai vrea sa ii platesti,nu?Dar i-ai platit destul,nu crezi?

-Cum?

Liam mi-a aratat cum s-a intamplat cand m-am razbunat.Ca un fel de ,,crima si pedeapsa”,varianta mea.

Chiar daca aceasta amintire era vie in mintea mea nu am putut sa nu imi dau seama de ceva.

Chiar daca toate astea s-au intamplat lasandu-mi urme adanci am inteles ceva.

Acea a fost lumea mea.Atunci gravitam ca proasta in jurul lui.Dar acum nici ca nu imi pasa de toate astea.Nu ma voi mai indragosti niciodata.

Un ras isteric.De ce sa ma indragostesc?Pana la urma eram doar o fantasma imateriala – nimic mai mult,nimic mai putin,nu ar fi avut nici un rost.

-Asa e,mi-a spus Liam.

Liam pov. :

Acum ca aflasem tot,nu doar imaginile ca intr-un film ma simteam vinovat ca ii rapisem ultima sansa la normalitate.Chiar daca de mult timp imi doream sa o fac una de-a mea acum imi parea rau pentru ea.Ea,care nu avusese nici o vina pentru tot ce s-a intamplat.Plus ca povestea mea semana izbitor de mult cu a ei,doar ca varianta anilor 1900.

-Te-ar interesa sa sti povestea mea?am intrebat-o nesigur.

-Da,mi-a raspuns.

-Se intampla acum 100 de ani in Franta,mai exact in Alsacia.Si cum e cu provinciile Alsacia si Lorena …

-Stiu,m-a intrerupt ea.Am incercat sa nu ma simt jignit.

-Atunci am cunoscut-o pe Beatrice era superba,chiar cea mai frumoasa pe care am intlnit-o in toata viata mea.Dar dupa …

Nu stiam cum sa formultez.Poate ca eram demodat dar chiar si dupa atata timp nu mi se parea in regula sa spun acele cuvinte cu voce tare.

-Dupa,a repetat ea vizibil nerabdatoare.

Ma blocasem.Nu stiam ce sa fac.Pana cand mi-am amintit de …

Jane pov. :

Pentru o fractiune de secunda o lumina puternica m-a orbit.De data asta eram mai mult decat pregatita de orice avea sa urmeze.Dar nu a fost altceva.Doar lumina puternica si am constatat ca vad imagini dintr-un trecut.Trecut care nu imi apartinea,trecut pe care nu il cunosteam insa vederea lui imi facea placere.Ca un film vechi.

-Aceasta este povestea mea.

Nu i-am dat atentie vocii lui Liam,eram prea fascinata de miscarea rochiilor cu crinolina,de muzica de strada din colturile si cotiturile orasului.Aceasta era deci pacea dinaintea furtunii.Mereu mi-am imaginat-o altfel.De ce stiam ca urmeaza o furtuna?Daca era fix acum 100 de ani ar fi fost in acelasi an cu Primul Razboi Mondial.

Imaginea s-a rotit pana cand am ajuns in interiorul unei case.Acolo stateau doua persoane.

Pe una dintre ele o cunosteam.Prima persoana era Liam,iar celalalta trebuia sa fie Beatrice.Chiar daca la primul impuls mi-a venit sa rad m-am abtinut.

_____________________________________________________________________________________________________________________________________________

Prima parte!Nu uitati sa comentati!In partea urmatoare veti afla povestea lui Liam,desigur,daca veti citi.