Cap.22. Remember (partea a doua)

Jane pov. :

Am vrut sa rad.De ce?Nu din cauza hainelor sau a aspectului,desi si acestea erau amuzante.Vroiam sa rad de dragoste privii lor.Era acolo,ca si cum ar fi in stare sa faca orice unul pentru altul,ca si cum in afara de ei nimic altceva nu ar mai fi contat.Poate ca asa era.Experimentasem mintea indragostita cu mai mult timp in urma dar acum ramasese doar o alta parte esuata din trecut.Intr-un fel eram chiar invidioasa pe ei : puteau sa se atinga,puteau sa simta,lucru pe care eu nu il voi mai face din nou,niciodata.Niciodata din nou.Insa acum nu eram intrebata daca vreau,eram obligata sa o fac.Pierderea unui lucru drag pentru a castiga in loc ceva de care nu aveam nevoie.Insa fantasma imateriala priveam in amintirile lui Liam.

Beatrice era frumoasa,poate putin prea slaba dar frumoasa.Imi amintea de un after ego al meu.O frumusete feminima dar tot puternica,asa cum fusesem si eu.Un ideal pentru unii,poate.Avea ceva din trasaturile delicate ale frantuzoaicelor dar si din cele exoticitatea populatiei Ecuatorului.Zambetul ii insenina chipul.Avea zambetul tipic indragostitilor,la fel ca si Liam.Aceasi imagine probabil o aveam si eu pe vremea cand eram cu Afton,desigur,fara rochiile cu o crinolina imensa sau cocul ala mare.Beatrice avea parul saten cret,dar nu foarte inchis.Cam cat pistruii ei de pe fata.

Langa ea Liam zambea si el.Dintr-un impuls involuntar m-am uitat insa nu mai era.Disparuse!Nu ar fi trebuit sa aud cand s-a intamplat asta?Doar eram legata la mintea lui.Cu un efort de a ma pastra calma am numarat pana la 10 in gand.Atunci l-am simtit.Sentiment langa sentiment,senzatie langa senzatie.Intr-un fel puteam sa il inteleg,erau sentimente asemanatoare cu ale mele.In locul lui nici eu nu asi fi reusit sa ma uit la astfel de imagini.Gandul mi-a zburat involuntar departe … intr-un alt loc,un loc unde fusesem inainte,intr-o alta viata.Fosta mea scoala,cand Demetri mi-a spus ca Heidi si Chelsea au facut asta desi nu mai era nevoie sa il aud.Poate ca am fi ramas prieteni,prieteni apropiati daca nu … si aici se taie firul.

Insa nu am zabovit mult prinsa acolo.Din nou m-am uitat la imagine.Bineinteles ca daca nu asi fi stiut ce simtea Liam asi fi ras.Amuzata chiar.Dar orice urma de zambet mi-a disparut la sarutul lor.Nu era la fel de tandru sau incitant ca cel pe care ma asteptam sa il vad,din contra,era dulce si scurt,probabil pentru a nu fi prinsi.Insa se vedea dragostea din el,din sarut.Minunat,o senzatie de neuitat pentru mintile lor.Asa fusesem si eu.

Un suspin slab s-a auzit din spatele meu.Aparuse,iarasi.Sunetul chiar daca a fost ca si sarutul mi-a atras atentia.Asta prvestea ca finalul nu va fi unul fericit.Mi-am dorit sa il consolez,sa il strang in brate pentru ai spune ca sunt alaturi de el,pana la urma nu era vina lui ca ajunsesem ceea ce eram.Dar nu puteam.Cine stie cum ar fi interpretat gestul meu?Imi imaginam ca la fel cum ar intampina lupul o pisica.In plus nu eram disperata,putea sa stea acolo si singur.Oricum la ce l-as fi ajutat?Nici nu pute sa simta ceva,doar.

M-am intors spre el.Pe obrajii ii straluceau a umezeala si pentru prima data … presupun,am ramas fara cuvinte.De-a dreptul socata,de-a dreptul impietrita.Stana de piatra scria pe mine.Nu mai eram impasibila la sentimentele celorlalti cum fusesem in viata anterioara,practic stateam cu gura cascata uitandu-ma la el.Unde e Jane cea apatica,delasatoare,indolenta sau placida?De cand cu supernaturalul eram o languroasa,exact ceea ce am sperat ca nu voi ajunge.Sau reajunge ar fi mai potrivit?

Stateam destul de aproape de el.Fara nici un advertisment incet i-am indepartat o lacrima.A iesit de un milion de ori mai prost decat speram sa nu se intample!Datorita emotiei puternice pe care mi-o transmitea prin legetura noastra degetul mi-a alunecat semanand mai mult cu o tentativa de flirt decat cu un gest de prietenie.Aproape ca o mangaietura tremurata si sensibila. 

Nu am apasat deloc,mai mult vroiam sa fie cea simbolic,ceva care sa ii spuna : ,,sunt langa tine!!!”,degetele oricum mi-ar fi trecut prin el,la fel ca si lui daca mi-ar fi facut asta.

-Imi pare rau,m-am scuzat nefiind sigura de ce o fac.

-Nu este nimic.

Chiar nu paream convinsa de spusele lui.Se pare ca el nu are spiritul de observatie la fel de agil ca mine pentru ca si-a atins usor palma de umarul meu.Eram sigura ca daca asi fi fost materiala nu asi fi simtit nici o emotie.Doar doi buni prieteni care se spijina unul pe altul.Totusi nu asi fi ramas stupefiata ca la Emmet sau incapabila de orice miscare ca atunci cand m-a sarutat Caius,stiam ce asi fi facut.L-as fi imbratisat,insa nimic mai mult.Ce eram eu?

Liam imi putea fi un bun prieten,stiam asta.O simteam din adancul sufletului,asta daca mai aveam unul.

Era chiar ciudat cum pentru fiecare baiat sau barbat fusesem diferita,Niciodata nu am repetat aceleasi sentimente.Cum am mai spus : niciodata din nou pentru mine.

Pentru Caius am fost doar o aventura trecatoare,pe care am uitat-o.Memoriile de vampir erau mai clare dar nu foarte,oricum nu imi placea de el.Emmet imi fusese amic de distractie,nimic altceva.Dintre toti numai pe Afton l-am iubit,dar asta nu conteaza.Conteaza ca am trecut peste.Ma simteam ca un personaj victorios dintr-o poveste.Chiar eram victorioasa.

-Poti sa faci ceva pentru mine?m-a intrebat cu vocea incarcata de lacrimi.

-Depinde de ce imi ceri.

Am rasuflat usurata cand m-am recunoscut in fraza rostita.

-Nu e mult.Doar nu iti mai cere scuze,nu ai gresit cu nimic.E doar vina mea pentru tot.

L-am imbratisat.Desigur ca doar la figurat,nici nu aveam cum altfel.Ma sprijineam singurade aer iar el la fel,isa gestul conta,nu?

-Nu trebuie sa te gandesti la asta daca nu vrei,i-am spus.

-Ba da.Tu mi-ai spus povestea ta.

Asta facusem?Ah,da.Ba nu.Ciudat … oricum nu conta.Trebuia sa consolez un potential bun prieten.SI asi fi facut-o.

Amintirile lui Liam au continuat dar eu nu mai eram atenta la ele.Mai mult ma interesa starea lui.

Abia se ajunsese la expresia cea mai profunda pe care o pot avea doi oameni,la imaginea unui pat ocupat de doi porumbei ce petreceau o noapte alba.Oare de cat timp o faceau?Poate ca o sa-l intreb candva.

Nu credeam ca e mare diferenta intre anul care trecuse peste mine si cei o suta de ani pe care el ii avusese de infruntat intr-o singuratate apasatoare din cate puteam deduce.Probabil ca amandoi simteam la fel cand ne gandeam la persoana iubita.Poate … dar Liam trebuia sa faca asta odata si odata.

-Nu pot face asta,mi-a spus sfarsit.

Instant toata amintirea a disparut lasand loc din nou padurii din Forks.Pe langa noi au trecut Bella si cu cineva pe care nu il cunosteam.Mi-am dorit sa fiu materiala pentru a o sacai,dar prea greu.

Liam pov. :

Mai bine m-as fi dat pe mana strigoilor,adica vampirii morti,decat sa mai suport asta.Decat sa mai vad din nou acele imagini mereu vii in mintea mea.Nu era nici un moroi pe aici asa ca asi fi putut oricum sa ma opresc dar nu.Faceam asta pentru Jane,pentru  a ii spune povestea mea.Insa era prea greu.

Stiam ca ea isi schimba emotiile una dupa alta datorita legeturii pe care i-am dat-o pentru a imi vedea amintirile.Dar a fost mai greu sa le privesc decat daca asi fi vorbit.Atunci asi fi putut sa ma opresc sa respir,impropriu spus.Dar acum o parte din mine vroia sa le vada in timp ce alta se lupta cu ele,pentru a se termina odata.

Revederea chipului lui Beatrice nu m-a ajutat de loc.

Inainte sa imi dau seama am vazut degetul aproape trensparent al lui Jane trecandu-se usor putin sub ochii mei.Sigur ca era doar simbolic pentru ca defapt nu am simtit nimic.

Daca nu asi fi fost impietrit asi fi oprit-o pana sa imi dau seama de intentiile ei.Era un gest de prietenie,un gest care nu l-asi fi putut interpreta drept o incercare de a ma atrage.Un simplu gest de prietenie.

Mi-am pus mana pe umarul ei.Intr-un fel ne consolam unul pe altul.Era chiar stupid pentru mine sa vars lacrimi amare de dor.Un dor vechi de o suta de ani.Mai ales in fata ei dar ma simteam si mai bine.

Am crezut ca pot rezista pana cand a aparut partea de care ma temeam.Nu ma gandisem la asta cand i-am propus lui Jane sa imi vada amintirile.Greu.Nu cred ca Jane si-a dar seama dar tipa aceea nu era Beatrice,era sora ei , Genny.Sarisem peste partea cu convinsul,poate ca ea se pierduse insa nu am mai putut continua.

O vroiam din nou pe Beatrice.Vroiam din nou sa o simt,vroiam sa fim din nou impreuna ca inainte dar asa ceva nu era posibil.Nu eram un moroi vindecator cum obisnuiam sa glumesc fara sa fac pe nimeni sa rada si chiar daca asi fi fost tot nu ar fi conta.Nici ei nu pot vindeca decat ranile fizice.

Rani ca ale ei … dar nu ca ale mele.

___________________________________________________________

oh,yea.I’m back.

Pentru inceput vreau sa va zic ca nu acesta este capitolul de care am zis ca va fi gigant,ma refeream la urmatorul.

Am scris partea in care Jane zicea ca ea nu il iubise decat pe Afton pentru a nu se crede ca e vreo biip …

Am spus povestea lui Liam in mare parte.Dar cred ca se pot foma banuieli pana la capitolul urmator unde pe bune ca o pun pe toata.

Nu uitati sa comentatii!!!