Cap.21. Vanam? (complet)

Jane pov. :

Dupa ce Liam mi-a dat niste explicatii cat de cat plauzibile incepeam sa il cred,dar tot cu o usoara urma de indoiala.

Daca era un lucru de care eram sigura acela era ca imi ascundea ceva.

-Nu iti ascund nimic.

Si ca imi citea gandurile …

-Iti e foame,a spus Liam.

-Putin,am recunoscut eu.

Dar nu intelegeam genul acela de foame.Nu era ca atunci cand eram om cu golul din stomac sau ca focul setei de vampir,era ceva cu totul nou pe care nu eram sigura ca il puteam numi foame.Ca si cum niste pale de vant treceau prin mine iar eu ma lasam in voia lor.

-Haide,stiu un loc foarte bun unde sa mancam.

A intins mana lui spre mine,poate in semn de prietenie.Poate,sau poate ca nu.

-Nu,i-am spus hotarata.

Si-a retras mana cu zambetul neschimbat pe fata.Mi se parea ca e cea fals in el.Eh,presupuneri prostesti.

M-am ridicat singura cu o usoara usurinta.Acum ca stateam langa el in picioare i-am putut vedea trasaturile care aminteau de un print sau oricum o nobilitate.Erau aproape perfecte.

Am ras.Avusesem atata contact cu oameni , ok , vampiri , mai frumosi decat el asa ca nu ma mai impresionam asa usor ca la inceput.Nu ca inainte m-ar fi impresionat prea usor ceva dar asa ca o chestie.

Avea un par blond ce-i drept mai inchis decat al meu.Dragut,doar atat.Nu e ca si cum mi-ar place de el.Mai bine tac pana sa mai zic o prostie pe care sigur ca ar auzi-o.Cititor de minti enervant.

Liam pov. :

Acum ca statea langa mine puteam sa ii observ trasaturile delicate.Era asa de frumoasa fata de cum era in mijlocul flacarilor arzand.Ma analiza asa ca mi-am permis sa fac si eu acelasi lucru cu ea.

In ochii ei acum argintii se simtea un scepticism fantastic.Nu era proasta.Asta m-a facut sa am indoieli cu privire la planul meu.

Parul ei blond era lung atarnandu-i pe umeri ca niste cascade.Alta comparatie nu imi putea veni in minte.Intodeuna imi placusera cascadele.

Am zambit in continuare.Banuiam ca daca ii zambesc incontinuu va incepe sa ma creada.Slabe sperante.

-Haide,i-am spus.

M-am oprit cand am vazut o licarire in ochii ei.

Jane pov. :

Privirea mi s-a incetosat.

Nu!Nu putea fi adevarat!Nu vroiam sa plang,nu in fata lui.Nici a lui,nici a altcuiva.Asta nu e spectacol cu public.

-Jane ?a intrebat el.

In loc de raspuns picioarele m-au purtat spre o cladire din fata.Parea un loc plin de birouri.

Am inceput sa alerg oprind lacrimile.

Motivul pentru ele era prostesc si nejustificat.Ceva stupid.Ok,nu mai plansesem de mult timp dar asta nu era o scuza.

Am trecut printr-un angajat pana la o usa pe care scria ,,Closet’’.Fara sa ma gandesc am intrat inauntru.Aveam neaparata nevoie sa fiu singura cu mine,sa pun lucrurile la punct.

M-am asezat cu spatele la o matura pe jos.

Deci ce stiam sigur :

1. eram o moarta imateriala
2. Liam e cel care m-a salvat

Acum motivul.Pai eram moarta,nu era un motiv suficient?Ba da.Dar pentru mine era mai mult de atat,mult mai mult.Mi se rupea pieptul in multe bucati sfasiindu-ma.De ce ?

In minte imi venea o imagine incetosata stupida.

Nu puteam sa disting nimic din ea.

Inauntru a intrat un barbat,probabil ingrijitorul.Fara sa ma gandesc si manata de foame am intrat inceput sa ma agit pe acolo reusind sa daram o galeata.Brrr … o rafala de frig m-a atins usor pe umeri.Nu m-am intors sa il vad pe Liam.Cine altcineva putea sa fie?

Ingrijitorul a tresarit insa doar pentru putin timp.

-Te-ar interesa sa vezi cum mancam noi?a spus vocea lui Liam din spatele meu.

Nu i-am raspuns.Doar ma holbam intr-o parte a camerei la un colt de lumina naturala.

-Uite,a zis el.

______________________________________________________________________________________________________________________________________

Buna!Aceasta este prima parte din capitolul 21.Nu uitati sa commentati!

____________________________________________________________________________________________________________________________

Liam s-a aproapiat de o galeata rasturnand-o.Ingrijitorul a tresarit din nou dar a continuat sa se invarta prin camera.

Cu un ranjet Liam a disparut in ceata lasand in urma niste cristale de lumina dragute.

Mi-am inghitit lacrimile asteptand marele spectacol.La ce introducere a facut ar fi trebuit sa fie ceva spectaculos de tot.Da de unde,pana acum nu m-a impresionat in nici cel mai mic fel.

Secundele au trecut.O furca a cazut pe jos.Cine tine furca in closet?Se pare ca el …

Neatent pasind apasat omul a calcat pe ea.Un strigat a rasunat in camera urmat de rasul lui Liam.La inceput nu m-am prins care e faza decat una amuzanta pana cand din corpul slinos au iesit niste firisoare negre aproape invizibile.

-Trebuie mai mult,s-a auzit vocea lui Liam.

S-a apropiat de mine si mi-a soptit cateva cuvinte initial inteligibile.

-Ce?l-am intrebat nesigura daca vorbesc cu peretii.Ceea ce ar fi o posibilitate,nimic nu ma mai surprinde.

-Am spus : ,,Incearca si tu.E minunat daca stii cum sa o faci.”,Jane.In greaca veche.

-Aha,i-am raspuns.Esti grec?

-Nu.

Am vrut sa il intreb ce e dar o pala de vant din nou a trecut.Incepea sa devina enervant.

-Cum?

-Trebuie doar sa te lasi condusa de instincte.Spune,poti sa vizualizezi?

M-am concentrat cateva secunde.Puteam sa simt doar un miros ciudat foarte incet,nicidecum sa vad ceva.

-Lasa asta.Incearca.

M-am apropiat de om si i-am soptit la ureche.

-O sa incerc.

Inceputul a fost usor stangaci,daca nu cliseic.

Mi-am apropiat buzele de ochii lui cand inspiratia de moment m-a lovit :

-Liam.

Sunetul mut a fost apoape de un gand.Pe care mi le mai si citea.Nu prea eram sigura de ce gandesc – puteam sa il intreb pe el.

-Da Jane,mi-a raspuns calm.

Inima – asta daca mai aveam una – a inceput sa imi bata nebuneste.Din nou vedeam acea imagine incetosata , doar ca mai clar ca inainte.

Puteam sa disting cateva linii si contururi,nimic mai mult.Totusi era ceva ascund in mijlocul tuturor acestor lucruri.

-Liam,vreau sa merg in Forks.

Putina liniste zgomotoasa.Zgomotul inca rasuna in capul meu – zgomotul unei inimi batand.Nu stiam daca e doar o iluzie.

-Nu putem.

-De ce?

Liniste.Imaginea continua sa se intinda in fata ochilor mei.Ca si cum cineva mi-ar striga in fata : ,,Doar atata poti?Incearca sa ma gasesti!Nu stii cine sunt?”

Cand din nou am primit o unda de inspiratie momentana.

-Ma duc in Forks.

Memoria imi urla ca Jane niciodata nu se da batuta.Face doar ce vrea fara sa ii pese de ce spun ceilalti,este o rebela.

Mai multe imagini incetosate aranjate in videouri au venit aproape zbrobindu-ma.Pe de o parte am putut sa vad doar contururi incetosate,pe cealalta niste forme incetosate inebunitoare.Aproape ca sub apa.

Cu putina concentrare am reusit sa le clarific.Prima era imaginea unui baiat sau barbat , nu stiam sigur , zambitor.Tot neclar totusi simteam ca am uitat ceva – ceva important – foarte important,mai important decat orice altceva din universul meu micut.

Intens m-am concentrat asupra orasului numit Forks.Fara sa imi dau seama m-am trezit intr-un copac verde intr-un loc verde.Ca o lume extraterestra – o lume a extraterestrilor.

Aceasta este lumea mea?Se pare ca da.Totusi nu mi-o aminteam asa de … verde.

In interiorul meu se dadea o lupta.Ca si cum era pentru prima data intr-un loc asa de familiar.Picaturile de ploaie treceau prin mine.Oh,da,eram imateriala.

Pe langa mine a trecut o pereche de indragostiti.Pe baiat imi parea ca il cunosc de undeva dar pe fata nu.Era blonda,inalta aproape cat el dar de la o posta se vedea ca este o actrita superficiala din plastic.

-Rosalie,trebuie sa vorbim,a spus vocea baiatului.M-am facut sa tresar.Tonurile lui,rezonanta incredibila rasunata prin capul meu imi pareau extrem de cunoscute.

-Da,Emmet,i-a raspuns Rosalie.Sa tin minte – daca vreau sa imi amintesc:numele papusii de plastic este ,,Rosalie”.Nu imi spunea nimic.Dar numele de ,,Emmet” imi parea extrem de cunoscut.

Emmet a respirat usor dupa care cand a expirat a spus privind fix spre un copac.

-Nu te iubesc.Nu te iubesc si nu te-am iubit niciodata.

-Ha-ha-ha , si rasul ei era dezgustator.Esti tare amuzant Emmet!Rad de nu mai pot.

El doar o privea nepasator.

-Crezi ce vrei.

Si a plecat.Fara sa am vreun motiv anume m-am luat dupa el.

Pentru cateva secunde mi-am imaginat ca ma vede cand s-a uitat fix in ochii mei.Cel putin asa mi s-a parut – se uita la un magazin de inghetata din spatele meu.De ce ar cumpara cineva inghetata aici?

O mica asociere si mi-am dat seama.Tipul din poza este Emmet – nu – mai -stiu – cum .Resursele de memorie epuizate nu mi-au mai spus nimic.

-Emmet,am soptit nefiind sigura daca pot spune corect numele lui.

___________________________________________________________________________________

Gata capitolul 21!!!     Please comment !!!

Urmatorul apare sambata!!!