Cap.20. Singura

Jane pov.:

Chiar era foc si o stiam.Nu era doar o alta iluzie facuta pentru a ma speria,era adevarat.

Dintre pereti s-a auzit rasul lui Liam.Ce mi-ar placea sa il fac bucatele pe care sa le arunc la rechini.Rechinii focului ar fi trebuit sa fie si ei aici dar presupun ca era o alta inventie.Pana la urma nici vampirii nu aveau colti … un lucru foarte ciudat.

Caldura inainta spre mine.Singura sansa ar fi fost sa apara odata cineva sa ma salveze dar slabe sperante.Doar nici nu mai eram pe Pamant,din cate imi dadeam seama.Si poate nici nu vroiam sa fiu salvata,poate vroiam sa raman.Of,iar vorbesc cu subconstientul meu.Tampita,tampita,tampita!Pana acum daca nu ar fi fost caldura asta asi fi gasit o cale de iesire de aici.

O ultima privire,o ultima speranta si … o ultima bataie de inima.Urma sa mor,asta era sigur.

Tot focul inainta spre mine luandu-ma din Universul imaterial in care intrasem.Arsura … foc,inflacarat,pierdut pentru … pentru ce?

Am inchis ochii cu un tipat mut in foc.De ce asi mai lupta?Raspuns corect : pentru nimic.

Nu stiu ce s-a mai intamplat.

***

Linistea era asurzitoare.Intr-un fel eram surda : surda fata de toti,surda fata de mine si surda fata de lume.Nu vedeam si nu auzeam nimic.Asta insemna sa fiu terminata?Sa fiu aruncata intr-o dimensiune paralela.Pe nesimtite aerul s-a racit.O briza rece mi-a atins fata.Era mult mai bine … mai bine ca oricand.

Dar mi-am amintit … totul.

Durerea,arsura,focul.Totul a redevenit viu in mintea mea.Din nou vedeam flacarile,mi-am amintit totul!Ahhh … deci eram arsa si moarta.Uf,ce proasta sunt pentru ca nu stiam si ce proasta am fost ca mi-am imaginat un viitor diferit de acesta.

-Neata somnoroaso,mi-a spus o voce cunoscuta de langa mine.

Aveam doar vaga impresie ca o stiu de undeva.Niste tonalitatii obisnuite dar tot auzite prin ceata inegurata a mintii mele.Nu am putut sa deschid ochii chiar deloc.Intr-un fel ma dureau pleoapele.

-Jane,esti ok?

Jane?Mi se parea ca am mai auzit numele asta undeva.Dar totul era asa de incetosat … mult prea incetosat.

Repede am trecut in lista tot ce stiam.Stiam ca fusesem arsa si ca probabil eram moarta intre flacari.

Micuta pocnitura de pe bratul meu mi-a confirmat asta.Nici nu vroiam sa imi imaginez cum trebuia sa arat dupa toate astea.

Am fost aproape sigura ca imi puteam aminti tot.Cautarea prin memorie insa nu a functionat,s-a lasat cu o mare durere in partea cutiei craniene.

Vroiam sa imi amintesc tot : locuri,oameni,cine sunt dar nu imi puteam aminti nici … numele meu.Parca era ceva cu Z … sau cu V … nu mai stiu!Proababil ca aveam amnezie.Da,amezie.Un cuvant medical.

Poate ca asta era un semn bun … poate.Memoria m-a corectat spunandu-mi ca nu prea avusesem eu noroc niciodata prea mult.Taci naibii !am urlat in capul meu plin de caldura.

Se pare ca singurul lucru pe care mi-l aminteam era focul,asta si nimic mai mult,nimic mai putin.Ciudat … ar fi trbuit sa fiu mai nervoasa,nu sa accept asta asa usor.

Din nou aceasi briza de aer rece … din nou bine.Cu un efort urias din partea mea am deschis gura.Nici nu stiam cat de sete imi e !Infricosator.Intr-un fel eram ca un nou nascut care nu cunoaste lumea,doar interiorul saculetului in care a crescut.

Cineva probabil mi-a citit gandurile pentru ca imediat am primit o sticla cu dopul intre buze.Chhh … asta nu era ceea ce cerea organismul meu,asta daca mai aveam unul.Era ceva prea dulce pentru papilele mele gustative cu niste mici depuneri de piatra,probabil,pe fund.Ele au fost cel mai greu de inghitit.Aveau un gust de … cianura.Ceva imi spunea ca nu asta e cuvantul corect.Ah,da,cianura de potasiu.

Memoria imi transmitea semnale despre aceasta substanta pe care nu le-am bagat in seama,insa.

Acum cea mai importanta intrebare : cine sunt?

Asi putea fi multe.Dintre toate variantele nici una nu imi parea corecta,aproape ca imi scapa cuvantul.Poate nu ar fi trebuit sa incep cu intrebari asa de grele … sa incercam ceva mai usor.Dap,ar fi trebuit sa stiu ca intrebarile nu vor mai curge asa de usor.

-Sti in ce an suntem ?

Ok,cineva chiat imi citea gandurile.Am incercat sa ma misc dar din nou fara nici un folos real.Doar din nou o pocnitura,de data aceasta in jurul buzelor.Ce era asta?Un joc.

M-am gandit putin.Mai multe cifre se invarteau in capul meu.Uite un 1 si un 5 si cativa de 6 … aproximativ 3 si inca un cinci.Si un doi …

Cifrele erau colorate diferit unele fata de altele.Pr … gata cu ,,probabil’’ !Nu mai vreau sa aud acest cuvant.

Cateva secunde mintea mea a fost goala pana cand din nou vocea de langa mine m-a intrebat dupa un oftat plictisit :

-Care este culoarea ta preferata ?

In acel moment vedeam in fata ochilor doar negru sclipitor in mai multe alte culori.Era un alan-dala perfect!Ce mai lipseste?O zebra vorbitoare care tricoteaza?

Totusi din spectru atentia mi-a fost atrasa de o culoare mai diferita de celalalte.Era frumoasa.Mintea mea mi-a spus ca se numeste verde.Oh,verde.Ar trebui sa tin minte asta.

Din nou am incercat sa vorbesc,din nou fara succes.

Verde.O culoare frumoasa.

In fata mi-a aparut scris cu … verde ,,verde”.In special ,,V”-ul era foarte accentuat in luminite pastelate.

Asta ar fi trebuit sa insemne ceva?Probabil ca nu.Eram sigura ca doar incearca sa imi arate forma ciudata a literei.

Vocea a spus :

-Stii care este cartea ta preferata ?

La asta nu aveam raspuns.Am asteptat din nou luminite salvatoare dar fara succes.Nu stiu ce ma asteptam sa vad.Poate carti dansand cu pagini frumos scrise la o editura profesionista care sa ma conduca spre raspuns.E te na … no chance.Inceream sa cred partea cu lipsa norocului.

Am cautat atenta indicii.Inauntrul mintei mele ma aflam intr-o camera neagra cu un perete scris si cu imagini scimbatoare.Cifrele macar disparusera …

Nici un indiciu.Ah,da,uite unul.Indiciu!Stiam ca inseamna ceva dar nu stiam ce.

-Inseamna ca iti plac cartile politiste,mi-a spus vocea cu tonul de obicei plictisit alterat de o anume graba pe care nu am inteles-o.

Politiste … hmm … nu s-a schimbat imaginea.

Fuf … ce stupid.

Gandul mi-a ratacit pentru putin timp la culoarea proaspat descoperita.Interesul pentru intrebarea vocii disparuse complet,lasand loc fascinatiei pentru culoare.

Verde.Orice putea fi verde.

Orice!Am pufnit mintal.Ce vazusem?Ce cunoscusem?Doar interiorul unei mitii amnezice.Asta si … flacarile.

Mai multe furnicaturi si cativa carcei s-au pus de-a lungul corpului meu.Unele zone au inceput sa ma usture,altele sa doara si fara nici un efort mi-am descatusat buzele strigand un tipat mut aproape inutil intr-un sens bun.

M-a durut gura.

Probabil ca asta nu era singura mea experienta cu ele.

-Care este … animalul tau … nu ! … elementul chimic preferat ?

Vocea era nervoasa dar si speriata.

Nu am recunoscut nimic anormal la el.Hm,o intrebare ciudata.De ce asi avea un element chimic preferat?Niciodata nu m-am gandit la asta.

Nici nu imi puteam aminti elementele.

O rasuflare grabita peste mine si o alta intrebare,de data aceasta mai bine gandita.

-Animalul preferat ?

Ce ?Mai bine ma descurcam singura decat cu intrebarile astea tampite.

Corpul mi s-a zguduit.

Un animal preferat … din cate ma gandeam animalul era de cele mai multe ori dragut.Pui lor erau cei mai drauti,supa cresteau si deveneu frumosi,uni alunecosi,alti calmi.

Nu am gasit nici un raspuns.Ma,chiar ca sunt amnezica.

Putina apa mi-a udat corpul.Nu stiam de unde vine dar era buna.Mai buna decat nimic si spre deosebire de ce primisem mai devreme asta chiar era apa.Apa buna … nu prea rece,nu prea calda.Potrivita intr-un cuvant.

Chiar era bine.

M-a facut sa vreau mai mult.Imdeiat persoana de langa mine a mai aruncat apa si mi-a pus o sticla pe gura.Era delicioasa.Aproape a reusit sa ma opreasca din dorinta.Aproape.Am mai vrut si din nou am primit.Apa era buna.Gandul mi-a zburat trecator la locul ei de provenienta.Nu gaseam nici un raspuns,cat de micut si de multumitor  la aceasta intrebare si nici nu prea imi pasa prea tare.Cat timp ma puteam hidrata era bine pentru mine.

In graba am mai scapat cateva picaturi si pe … pe cu ce eram imbracata.Habar nu aveam ce purtam.Speram cel putin sa fie ceva …

Mai taci odata !

Apa,oh da.

Am mai baut pana am golit sticla,daca asta era si am alunecat incet intr-un loc al viselor.

Cand m-am trezit nu eram sigura daca dormisem.Cea mai mare parte din mine spunea ca da in timp ce cealalta tipa invinsa ca asa ceva nu era posibil.Stupid,foarte stupid.Incepea sa imi placa destul de mult cuvantul asta … stupid.Si asta era stupid.

O mana mare mi-a atins fata dand la o parte cateva suvite de par cand am realizat ceva.Habar nu aveam cum arat !Eh,ce conta ?Era prea bine cum eram asa adormita,la granita dintre somn si trezie.

Mai multe fire mi-au mangaiat obrajii.

Se pare ca aveam mai multa nevoie de somn decat m-as fi putut gandi pentru ca inca eram pe jumatate adormita.

Pana cand m-am trezit cu adevarat.

Contactul cu lumina era izbitor.Puternic si orbitor.

Cele sapta culori ale curcubeului se imbinau formand lumina alba.Deci asa arata lumina,asa arata lumea.Nu mi-o aminteam chiar asa,defapt nu imi aminteam nimic.

Eram pe ceva moale.Un pat,mi-a amintit memoria.

Si asta ma conducea cu gandul la teoria cum ca daca ai pune 1 miliard de maimulte sa bata la 1 miliard de masini de scris in 1 miliard de ani ai obtine cea mai buna carte … sau ceva in genul asta.Asa eram si eu.Prin probabilitate redescopeream lumea.

Mi-am plimbat privirea zambind ca o idioata prin camera pana cand m-am oprit pe persoana de langa mine.Probabil ca el vorbise atunci cu mine cat timp incercam sa imi amintesc pe ce lume traiesc – daca asta ar fi cuvantul potrivit pentru mine – si imi punea intrebari.

-Neata,mi-a spus el afisand un zambet stralucitor.Era chiar orbitor sau eram eu prea orbita de intuneric.

In loc sa ii raspund m-am uitat la el ca o idioata.Incercam sa ii asociez imaginea cu cineva.Incercare esuata.

-Buna,i-am raspuns soptit.

Mi-am auzit vocea.Era chiar draguta cum suna ca un cor de clopotei in tonalitati joase.Tinkerbell parca se numea genul asta de voce.Imi placea mult.

-Ce mai faci?

-Nu prea multe.Cine esti?

O intrebare triviala,nepotrivita in context.

-Eu sunt Liam si tu esti Jane.Nu iti face griji,stiu cum te simti.

De unde stia el cum ma simt ?Ah,da,de aici imi suna cunoscut ,,Jane’’.Era numele meu.Cum am putut sa imi uit propriul nume ?

M-am uitat in jos observand hainele pe jumatate arse pe care le purtam.M-am incruntat.Deci chiar se intamplase asta,nu fusese doar o iluzie.Destul de infricosator.

-Buna venit in noua ta viata,mi-a spus el zambind spre mine amuzat.

Pana ce am reusit sa diger cuvintele lui il priveam fara sa vorbesc.

Stai !Aici am digerat cuvintele.

-Cum adica ,,noua viata’’ ?

-Adica … intr-un fel tu esti moarta.

Stiam ce inseamna asta.

-Si eu te-am scos din intunericul in care te-a bagat el.

-El fiind ?

A ezitat putin inainte sa imi raspunda.Si atunci cand a facut-o a facut-o sigur pe el si pe propriile cuvinte :

-Aro Volturi.

Numele lui nu imi suna cunoscut.Aro … Aro … care Aro ?Aro Volturi.Poate ca asta era faza cu ,,V’’-ul.In fine.

-Cum am murit ?

A zambit.

-Arsa.Aro a incercat iar eu am reusit sa il opresc.

Nu stiam de ce dar nu puteam sa ii cred cuvintele.Poate era licarirea din ochii lui sau poate doar un presentiment ciudat.

Liam pov. :

In ochii ei se citea indoiala.Am fost putin ingrijorat gandindu-ma la mintea ei.Chiar daca fusese complet distrusa ar mai fi putut sa isi aminteasca.Ca ii citeam gandurile era probabil un mic avantaj de partea mea dar acum vedeam doar amintirea arsurii.

Totusi a fost o parte pe care in mod sigur nu si-o putea aminti.Cand a fost arsa cu adevarat,atunci cand ea chiar a simtit focul.Iluzia asta din mintea ei a foat putin prelucrata de mine si am sters partea cand ea tipa dupa mine.Oh,daca am reusit sa fac asta si sa supravietuiesc … cate mai urmeaza ?

Am zambit incercand sa o incurajez.

Nu stiam cum asi fi reactionat daca ar fi aflat totul.Probabil ca asi fi distrus-o cat sa nu mai poata fi refacuta chiar daca asta ar fi insemnat sa ma intorc la Gravis …

Dar ea nu e proasta si nu a fost vreodata.Vedeam in ochii ei cat de greu va fi sa o conving si mintea ei calcula posibilitatile ca ceea ce ii spun sa fie minciuni.

Totusi era si ceva bine : nici un gand spre Alec sau Emmet sau oricine altcineva care m-ar fi putut da de gol.

Se pare ca e adevarat ca nu trebuie sa zici hop pana nu ai sarit gardul.Nu vrea sa ma creada,ei bine ma asteapta o lupta grea de convingere.

Cum am spus : ea nu e proasta.

Jane pov.:

Nu sunt proasta!Chiar daca explicatiile lui sunau destul de plauzibile tot imi parea ca ascunde ceva,daca nu ca el chiar minte.

__________________________________

Stiu … am spus ca urmarea va aparea sambata dar am spus asta cand nu eram racita.Acum sunt ultra racita si am lipsit si de aici rezulta ca am avut timp sa scriu mai mult si nici nu mai stiu de cand nu ma mai scris un capitol asa de lung.Au,chiar acum am tusit.

Sper ca o sa imi treaca pana luni …

Please comment!

Sper sa va placa acest capitol!