Cap.10. Niciodata in ochii

Acum stateam pe hol si imi reveneam dupa portia de durere pe care mi-am aplicat-o singura.Nu vroiam decat sa ma uit in oglinda si sa imi gust puterea.Ma amuzam gandindu-ma la lista lunga de persoane pe care asi vrea sa o folosesc si zambeam ca o aeriana gandindu-ma la cum m-am distrat aseara.Incet zambetul se transforma intr-unul satisfacut in timp ce imi imaginam lacrimile lui.Asi fi vrut sa vad asta dar mai am pe cineva sa il fac sa sufere.Pe cativa,mai exact trei.Nu aveam planul pus exact dar stiam ca va fi usor.M-am dus spre baie si m-am asezat langa usa pentru a nu mai intra nimeni in timp ce inca imi mai imaginam lacrimile lui.Lacrimile lui,la fel de multe ca ale mele.Ura lui,la fel de mare ca a mea.Dar el nu era sadic,asta o stiam foarte bine, si cu asta l-am luat.M-am uitat la gresie.Era verde smarald,cam ca ochii lui Edward Cullen,cu modele de flori de camp foarte stupide dar era mai bine decat baia roz de la scoala decorata de Alice Brandon.Ii vedeam pe toti in ceata,ca si cum asi privi pe sub apa.Tot in afara de Afton si cum am suferit.Era foarte clar tot ce nu era bine.Vedeam cum Chelsea il saruta pe Afton chiar in fata mea,o vedeam pe Heidi atingandu-l iar el era chiar fericit.Dupa care vedeam cum m-a parasit m-a lasat.Era frig si a fost multe tipete si urlete,in special din partea lui.M-am uitat la mana mea stanga.Semnul disparuse.In loc ramasese doar pielea perfecta si alba.Cel putin nu mai trebuia sa ma asigur ca nu plang.Am incercat sa imi amintesc alte lucruri dar erau bagate adanc sub o mare neagra.Am incercat sa mi-l amintesc pe Emmet dar nu puteam,nu imi aminteam imaginea lui.Si nu,pentru ca mi-am dat seama de asta,nu ii voi spune lui Aro sa ma atinga doar pentru a-mi gasi eu amintirile.Aveam lucruri mai bune de facut si plus ca aveam si ganduri secrete,cel putin asa imi aminteam vag.Am incercat din nou sa vad.Vedeam inca o bucata,chiar daca era incetosata.Imi vedeam cojmarurile de cand aveam intre 10 si 12 ani.Le vedeam perfect.Filme de groaza.Am incercat sa imi amintesc lucruri mai putin importante dar bineinteles ca nu am reusit decat sa ma induc si mai tare in eroare.Se amestecau unele cu altele.Am inchis ochii si mi-am bagat capul intre genunchi incercand sa vad ceva.Auzeam doar soapte si vedeam doar sub apa.Am reusit doar sa vad secvente din filme si bucati din cantece.Am vrut sa imi amintesc distractia mea obisnuita.Am vazut doar … nimic.Si,nu,nu ma duc la Aro.La usa batu cineva.Oh,da,am ras,blocam usa.M-am ridicat fiind sigura ca pot face fata situatiei.Deja ma ardea gatul si am realizat ca nu bausem nimic.Ei,ce conteza o victima?Am asteptat o voce sa imi raspunda.Se pare ca eram vampir suta la suta.Cruzimea.Am vazut o imagine foarte cruda in minte,oh,da,eram cruda si inainte.Si sadica.Da,asta e Jane in persoana.Cel putin imi aminteam esentialul.Usa se deschise si inauntru intra o femeie care cazu.M-am uitat la ea.Am luat-o inauntru,am inchis usa si cum imi era foarte sete va puteti inchipui ce s-a intamplat.Dupa cateva minute m-am dus la Aro si Caius.

-A fost buna masa,Jane?ma intreba Aro.

Scaunele erau trei si expres m-am asezat langa Caius sa nu poata Aro sa ma atinga.Se insala daca isi imagineaza ca ma voi lasa atinsa de mana lui ca ceapa.

-Ha,ha,am ras sarcastica.Unde suntem?

-Deasupra oceanului.Aproape de Europa.

Caius era ciudat de prietenos.Nu m-am putut abtine sa intreb cand mi-am amintit :

-Deci,ce a fost cu razboiul vampirilor?

Caius se intoarse nervos la Aro si scuipa cuvintele :

-I-ai.Spus?

-Calmeaza-te prietene.

-Nu incepe cu ,,prietene”!Spune-mi,i-ai spus?

-Da,i-am spus.Acum e ca noi!

-Nu,nu e ca noi!E doar o nou-nascuta isetata de sange!Nu mai spune ca e ca noi!

M-am uitat la Caius si i-am transmis o durere care ar putea omora un om,cel putin asa imi imaginam.Aro imi puse o mana pe ochii sa se asigure ca nu a vazut nimeni nimic.

-Mai incet!Am zis,vorbesc cu amandoi in Volterra!

-Nu vreau sa vorbesc cu tine.Merg sa dau un telefon.

-Vezi sa nu masacrezi tot avionul,am bombanit dupa el iar Aro incepu sa rada.Nu m-am dus mai aproape de el.

-Deci razboiul a fost acum 100 de ani si din cei foarte multi vampiri care erau au ramas doar 9,acum cu tine 10.Carlisle,Esme si Renesmee au plecat din Volturi.Erau prea multi vampiri si nu mai aveam mancare sficienta.Intr-un final noi am castigat dar cu pierderi majore.

-Stii ca intr-o zi imi vei spune toata povestea,nu?

-Da.

-Bine.

-Si bineinteles ca va trebui sa inveti sa iti controlezi puterea.Ai o putere imensa …

-Continua,l-am indemnat.

-In Volterra.Daca ne aude Caius iar face ca toti …

-… isterici,i-am terminat propozitia si a inceput sa rada.Deci aterizam la Roma si dupa?

-Dupa luam trenul spre Volterra.Nu vreau sa amenintam cu expunerea.Stai aici,ma duc sa o sun pe Sculpcia.Ea,Anthenodora si Didyme nu stiu de tine.

Era mai multe telefoane.

-Ce asi putea sa fac?

Deschise gura sa zice ceva dar l-am oprit spunandu-i :

-Nu raspunde.

A zambit.M-am departat suficient cat sa poata sa treaca fara sa ma atinga.Pe scaune aveam niste pungi si pentru ca nu aveam ce face am inceput sa citesc instructiunile chiar daca stiam ca nu imi vor trebui.Vom merge cu trenul … nu am mers niciodata cu unul.Dupa ce am terminat in cateva secunde de citit in toate cele 15 limbi de acolo din care eu stiam doar 5 : italiana,engleza,franceza,spaniola si germana am ascultat conversatia lui Aro la telefon.Vorbea cu Sculpcia,parca, si am nimerit exact in momentul in care ii spunea de ,,vampirita nou-nascuta”,cum zicea el.Daca asi fi avut colti i-as fi aratat eu ,,vampirita” dar a fost suficient sa ma uit la el cu ochii rosi.Ca si Caius,Sculpcia a inceput sa se crizeze.O voce feminima din spatele Sculpciei a intrebat despre ce e vorba iar alta incerca sa o calmeze pe Sculpcia.

-Stati!a spus Aro.Calmati-va!

-Cum sa ma calmez?O nou-nascuta!Ce e in capul tau?Spatiu pentru careierul care probabil ti-a putrezit!Ai inebunit?Caius ce zice?

-La fel ca tine.Dami-o pe Didyme.

Intr-o microsecunda o alta voce feminina a spus :

-Zi,Aro.

Nu parea deloc suparata.Si vocea ei semana cu a lui Aro,aveau acelasi tempo si aceiasi nuanta.Mi-am amintit ca si vocea mea semana cu a lui Alec.Porcarie.Din nou.

-Ai auzit ce era de zis.

-Asa e.Pot sa vorbesc cu ea?Promit ca nu tip sau altceva,doar vorbesc cu ea.

-Bine.

Aro imi facu semn sa vin la el pentru ca stia ca il urmaream.Am avut grija sa nu ma atinga si am luat telefonul.Stateam la un metru de el.

-Deci,salut,i-am zis lui Didyme in telefon.

-Buna.Cum te cheama?

-Jane.

-Si esti o vampirita nou-nascuta.Cati ani ai?

-Asta e un interogatoriu?Am 14 ani.

Rase si imi zise :

-Nu e un interogatoriu,este doar pentru a sti.Eu sunt Didyme.Deci unde sunteti?

M-am uitat pe geam si am zis :

-Am intrat pe continent,suntem cred ca pe la Lisabona,nu sunt sigura.Aro a spus ca o sa luam un tren de la Roma.

-Bine.Stai.Luati trenul?Iar a inceput Aro sa citeasca?

M-am uitat la Aro iar el zambea.Imi facu semn din deget.Insemna ,,nu”.

-Nu.Cel putin asa zice el.

-Bine,vezi sa nu faca vreo scena gen ,,Crima din Orient Expres” din nou.Stie el la ce ma refer.Deci ai vreo putere?

-Da.Daca ma uit la cineva,mai exact in ochii cuiva se zvarcoleste pe jos de durere.Nu stiu daca este fizic sau mintal.

-Bine.Deci,pa.

-Pa,imi zise si ea.

Am inchis si m-am uitat la Aro.Niciodata in ochii.

-Ce e cu ,,Crima din Orient Expres”?

-O sa afli.Cand o sa iti controlezi puterile.

-Bine.

M-am intors la loc  si din nou langa Caius.Chiar daca nu era prea incantat era mai bine decat sa stau langa Aro si sa risc sa imi afle gandurile pe care nu le mai stiam.Sti versurile astea,Aro?am ras in gand. ,,Can’t read mind,can’t read mind,now you can’t read and my poker face.” si am zambit.Cel putin asa imi aminteam ca era.Am ascultat toata melodia in gand.

-Niciodata nu privi in ochii ,imi spuse Aro.

Caius incepu sa bombane.Spusesem in masina ca nu e asa de rau?Am gresit si nu asi recunoaste-o niciodata.Am inchis ochii cateva secunde,timp suficient cat sa ii dau lui Aro o sansa sa ma atinga.Am deschis ochii si am zis :

-Nicio sansa.

Caius incepu sa rada.Daca asa ceva ar fi fost posibil probabil ca asi fi facut o cadere nervoasa din cauza toanelor lui.

***

Vocea pilotului care ne spunea sa ne punem centurile era stupida in difuzoare.Dupa ce am coborat am asteptat pe peron sa vina trenul pana ni s-a zis ca va intarzia o ora.Eu m-am dus in baie,ce loc tare unde sa fiu singura imi gaseam mereu, si m-am asezat jos.Imi imaginam cum ar fi fost sa fiu vampir atunci cand au venit acei barbati,atunci.Ei bine le voi plati cm nu se poate mai bine.Ma vedeam distrugandu-i.Minte bolnava de vampir.Om si vampir.Trecut si prezent.Cald si rece.Lipita de perete am inceput sa fredonez niste versuri : ,,Remember the fellings remember the way,on my stone hart was breaking,my love run away …”.Era chiar ciudat cum imi aminteam versurile unor cantece si secvente din filme.Si citate din carti.Imi aminteam perfect ultima carte citita : ,,Gazda”,dar nu imi aminteam lucruri ca si imaginea lui Emmet.Va trebui sa gasesc o explicatie,mi-am zis in gand.Ceva mai bun decat : asta e.Si asta nu il includea si pe Aro.Am iesit de acolo si am urcat in tren.Eram doar noi trei intr-un compartiment.